Insula Limnos – o vacanta relaxanta pentru toate gusturile si buzunarele

Insula Limnos – o vacanta relaxanta pentru toate gusturile si buzunarele

Anul acesta din cauza unor limitari si restrictii in privinta zilelor de concediu, a trebuit sa ne orientam catre un sejur de maxim 10 zile, iar cum destinatia noastra initiala – insula Evia – nu se incadra in acesti parametri, am inceput sa cautam alte optiuni, desi oricum Grecia trebuia sa fie destinatia-mama. Am fi ales insula Thassos, stiind insa ca toti romanii dau navala acolo, ne doream totusi o insula mai putin vizitata, dar in acelasi timp sa fie destul de aproape de zona de nord pentru a scurta drumul parcurs cu masina. Mentionez ca mi-a placut foarte mult in Thassos, doar ca as lasa-o mai pe la batranete  cand nu ne vom mai aventura pe drumuri lungi.
Continuă lectura

Reclame
Ziua 5 – Escaladarea muntelui Feggari (partea I)

Ziua 5 – Escaladarea muntelui Feggari (partea I)

Ziua 5 (22 iunie) – astăzi e ziua de intensitate maximă, ziua cu traseul către vârful Marmara situat la 1611 m altitudine. Pare un fleac, nu? 1611 m nu reprezintă cine știe ce înălțime, dar credeți-mă când pleci de la nivelul mării orice centimetru în plus contează :). Bine că ne-am informat din timp, deci știam oarecum ce ne așteaptă, dar și acest munte, de fapt ca orice traseu pe munte, are surprizele sale.
Continuă lectura

Samothraki (Ziua 3) – Gria Vathras, Plaja Kipos si Taverna Keryades

Samothraki (Ziua 3) – Gria Vathras, Plaja Kipos si Taverna Keryades

Cascadele Gria Vathras

Pentru ca șederea pe insulă ne-a fost scurtata cu o zi, a trebuit sa revizuim putin planul, asa ca astazi (20 iunie) am zis sa o luam usor spre cascadele geniale si atat de mult laudate de pe insula – cele ale ralului Fonias. Ne-a mirat ca in imediata apropiere a cazarii noastre am observat un indicator catre “Gria Vathras” ceea ce stiam noi ca reprezinta cascadele vizate („vathra” de la faptul ca raurile de munte formeaza niste cavitati – un fel de „vedre” – bazine/piscine in care se strange apa de pe munte si unde se pot face bai ), deci erau destul de aproape! Wau, asta chiar era veste buna după sincope de tot felul.
Continuă lectura

Andaluzia de la A la Z – plan de vacanță decembrie 2015

Andaluzia de la A la Z – plan de vacanță decembrie 2015

Am mai spus cu alte ocazii că în sezonul rece mi se pare cel mai mare dezmăț de pe pământ să vizitez locuri calde în timp ce oamenii rămași în București tremură de frig. Așa și în 2015 ne-am dorit o vacanță ”la căldurică” cum am numit-o noi cu ocazia celor două zile libere cumulate (primul an cînd era liber și pe 30 noiembrie), iar pentru ca ne-am trezit prea târziu, ne uitam la câteva opțiuni mai ușor accesibile, adică prin Europa.

Am studiat temperaturile orașelor sud-europene și după câteva ezitări cu excursia în Maroc, ne-am decis să mergem în Spania – în Andaluzia mai exact (apropo, o altă provocare a excursiilor în doi e și să identifici un loc unde nici unul nu a mai fost, așa încât vacanța să fie inedita pentru ambii), aceasta fiind zona unde ne-am fi bucurat amândoi de ceva nou și de vreme caldă (așa speram noi).
Continuă lectura

Piatra Craiului in culorile toamnei

Piatra Craiului in culorile toamnei

Se spune ca Muntii Piatra Craiului sunt cei mai frumosi munti din Romania, iar accesul catre aceasta zona poate reprezenta oricand o evadare benefica si energizanta.

Cum prognoza meteo se anunta frumoasa pentru weekendul 14-15 octombrie, am format o gasca de patru persoane si ne-am decis sa mergem in Piatra Craiului sa admiram culorile frumoase ale toamnei, sa testam un traseu usurel si sa vizitam satele Magura si Pestera (despre ambele am auzit cateva lucruri bune, asa ca se impunea o vizita de verificare).
Continuă lectura

Bălăceala in Mediterana la început de octombrie (Amalfi ziua 4)

Bălăceala in Mediterana la început de octombrie (Amalfi ziua 4)

Mi-aduc aminte și acum cu nostalgie de acea dimineață leneșă petrecută la hotel Europa din Minori, o trezire fără repere de timp foarte exacte, urmată de un mic dejun variat și foarte bun, apoi împachetarea bagajelor și plecarea către următoarea destinație – Napoli. Am analizat toate variantele și după ce cu o zi înainte am petrecut aproape 3 ore doar în trafic din cauza specificului zonei de coastă amalfitană (șosele înguste, mașini multe, autocarele blocau traficul uneori timp de 20-30 minute până își făceau drum printre mașinile de pe șosea), am decis să ocolim coasta și chiar dacă nu ne convenea ca peisaj, să o luam spre Napoli prin Salerno. Astfel, urma sa luăm bus-ul spre Salerno, iar de acolo un tren regional (un feld epersonal) spre Napoli la un preț mai mult decât rezonabil.

Continuă lectura

Vama Veche pe Îndelete

Vama Veche pe Îndelete

După ce Vama Veche nu a mai fost ce era odinioară, vizitele in această locație atât de căutată in perioadele mele zbuciumate, s-au rărit și ele…astfel că de la frecvența neobișnuită de 5 ori pe sezon în 2013, am ajuns la o singură vizită în ultimii 2 ani. În acest weekend de mijloc de septembrie vremea se anunța deosebit de călduroasă, așa că se impunea o relaxare ca pe vremuri în Vama Veche  – eram sigură ca nu vor fi chiar atât de mulți turiști precum se obișnuiește in plin sezon, iar noi doi ne vom oferi o mini-vacanță de final de sezon. Numai ca probabil și alți vreo 200 de vamaioți și invitații acestora au gândit la fel, deci ne-am trezit cu o Vamă semi-plină (asta e cel puțin senzația mea), chiar dacă mă așteptam la o prezență rarisima pe plaja.
Continuă lectura

7 zile-n Samothraki – o vacanță cu de toate (ziua 1)

7 zile-n Samothraki – o vacanță cu de toate (ziua 1)

Am tot amânat scrierea acestor impresii și nici nu ne-am dat seama ca a trecut mai bine de un an de la această aventură. Și chiar dacă și vara asta și-a închis programul de vizitare, cu nostalgia acelei veri din Samothraki, o să scriu in continuare cît se poate de detaliat (în articole separate) cum a fost pentru cuplul nostru vacanța pe această insulă deocamdată mai puțin cunoscută românilor. Continuă lectura

Raze de soare și fluxuri energetice la Machu Picchu

Raze de soare și fluxuri energetice la Machu Picchu

De trei ani visam să ajung în Peru și pâna la urmă chiar s-a întâmplat, dar nu oricum și nu oricând, ci exact în momentul în care a trebuit să se întâmple, pentru că de la acea expediție încoace mă tot gândesc la coincidențe, la oamenii pe care i-am întâlnit, la aspectele spirituale și la conexiuni dincolo de realitățile noastre palpabile… Asta pentru că Peru nu a însemnat o oarecare destinație turistică bifată, ci o experiență deosebită cu o enormă încărcătura emoțională atât înainte de plecare, dar mai ales la întoarcere prin experimentarea unui torent inedit de trăiri și întâmplări superbe.

Continuă lectura

Niriides Apartments – cazare excelenta in Platy Beach (insula Limnos din Grecia)

Pentru vacanta in Limnos am demarat cercetarile prin vizualizarea hartii google din insula Limnos. De ceva vreme nu mai apelez la booking, pentru ca mi-am dat seama ca in anumite tari (Grecia este un exemplu clasic) acesta nu prea are relevanta. Si cum nu vroiam 4 si nici 5 stele, am cautat tot felul de review-uri si am vizualizat locurile pentru a ne da seama mai intai de toate in ce localitate ne cazam pe insula Limnos.

Dupa cateva investigatii, am ales Platy Beach – care este o mica statiune arondata de fapt satului cu acelasi nume – Platy (village), ambele se afla la 2km de capitala insulei – Myrina (asta pt a usura orice aprovizionare din capitala sau pt cei care doresc si o viata ceva mai agitata, apropierea de capitala mi se pare un atu important). Dupa ce am ales locatia, am cautat poze si reviewri despre toate cazarile situate cel mai aproape de plaja (asta a fost al doilea criteriu), iar celor 10 cazari de pe lista scurta, am trimis un mail direct sa intrebam de costuri. Fiind in iunie, adica in extra-sezon, am avut totusi mai multe optiuni, e clar ca nu e mare inghesuiala in Grecia in general in acea luna.

Si asa am ajuns la Niriides Apartments (avea review-uri ok pe google)– au raspuns foarte rapid, 30 eur/camera in iunie. Ne-am uitat si pe site, e destul de simplu, dar reprezinta extrem de detaliat toate detaliile tehnice. Desi dupa aceea am cochetat cu ideea de a ne caza in alta parte, aici mi-a ramas gandul. Primul si marele avantaj, pe langa pretul super decent, era apropierea de mare – se vedea clar din poze – cazarea se afla chiar la 20 m de mare, nu mai departe! Al doilea mare avantaj pentru noi era faptul ca din balcon puteai efectiv sa admiri marea. Apropo pe site sunt prezentate prin litere+cifra camerele, asa ca efectiv iti poti alege camera dinainte, noi oscilam intre B5 si B6 situate la etajul 2. Si pentru ca eram in extra sezon, ne-am permis sa nu facem nici o rezervare ferma sau sa platim avansul (mai ales ca nu se stie cum e cu ferry, cum e cu drumul – am fost patiti in Samothraki) si sa mergem direct la fatza locului pentru a vedea ce reprezinta acea cazare, apoi sa batem palma. In primul rand, au fost foarte dragutzi proprietarii, ne-au aratat fara ezitare toate camerele si ne-au oferit toate optiunile (dupa aceea am aflat ca eram singurii cazati in acel loc, deci au avut timp si atentie pentru noi 100%). Iata un dezavantaj pentru faptul ca nu esti pe booking – nu ai abundenta de turisti (contra-exemplul era fitza de hotel Platy Beach cu 60 eur/noaptea in extra sezon, fix de langa Niriides – unde apropo erau cazati mai multi romani). La cazarea noastra totul era gestionat de o singura familie – mama, tatal si baiatul lor Kostas – toti implicati si extrem de atenti cu orice doleanta/problema pe care am avut-o noi.

Am avut cateva mici probleme pe care le-au rezolvat rapid (la baie apa calda avea presiune foarte mica, le-am zis si au rezolvat imediat, apoi la balcon au aparut nu stiu de unde niste furnici chiar la instalarea noastra, am semnalat si imediat doamna a dat cu spray, a curatat, dupa aceea nu au mai reaparut). Un mic dezavnataj este ca din terasa privelistea iti este partial obturata de casa unde sta familia si unde au chiar si 2 apartamente mari la parter (se numesc chiar sea-front, ca de acolo chiar vezi direct marea, probabil excelente pe timp de caldura, dar in cazul nostru era de preferat privelistea). Un alt mic dezavantaj din punctul meu de vedere este ca in interiorul camerei, chicineta este fix langa pat, adica cam prea lipita de pat as zice. Si al treilea mic dezavantaj este dimensiunea camerei – aprox 12mp, adica sa ne intelegem nu era un patratel, doar ca stiam eu ca se poate si mai bine :P. Cam atat despre minusuri.

Stati sa vedeti ce lista lunga am la plusuri 🙂 :

  • Camera, baia si terasa/balconul sunt de o curatenie impecabila. Lenjeria alba, stralucitoare, la baie totul arata impecabil.
  • Patul este din lemn masiv, foarte solid, foaret comod comod, exact dimensiunea potrivita camerei.
  • Salteaua este exceptionala – cea mai buna saltea din cele testate prin toate cazarile mele (si am minim 50 la activ). L-am si intrebat exact ce tip de saltea e, pentru ca vroiam si acasa asa ceva (apropos mi-a zis ca la inceput de sezon au schimbat toate saltelele si noi am avut privelegiul sa fim primii care dorm pe salteaua noua)
  • La chiuveta exista un burete si detergent (nu am mai gasit ustensilele astea pe nicaieri unde exista o chichineta in camera)
  • Chicineta dotata cu tot ce ai nevoie: lingurite, cutite (de taiat si de servit), linguri, furculite, sita pentru paste, ibric, oale, tigaie, cesti mici pt cafea, cesti mari pentru ceai, pahare inalte – nu stiu daca am ratat ceva, vreau sa va asigur ca a fost cea mai dotata chicineta din cate am vazut eu.
  • Bineinteles ca era si frigider, destul de incapator, iar cel mai important este ca era foarte silentios!!! Asta era grija mea cu chicineta langa pat – sa nu fie prea zgomotos frigiderul.
  • Baia era separata de camera printr-un mic hol – exceptional acest detaliu pentru a asigura o izolare a zgomotelor dintre camera si baie!
  • La baie am primit sapun lichid pentru maini si tuburi de unica folosinta cu gel de dus si sampon (fiind o cazare basic, acestea mi se par niste mici detalii care fac diferenta). Nu mai spun ca hartie igienica era cam cat pentru doua saptamani 🙂
  • La baie exista geam – este o obsesie de a mea – pentru ca oricum ai da, se face condens in baie dupa dus si e foarte greu sa aerisesti, iar geamul din dotare este singurul capabil sa rezolve problema;
  • In baie ai si uscator de par;
  • Lenjeria de pat si prosoapele au fost schimbate la mijlocul sejurului (adica dupa 3 zile)
  • In dulapul din camera exista un safe box, am mai vazut din astea la hoteluri mari, dar nu la cazari din astea mai modeste 🙂
  • O oglinda destul de mare pe un perete din camera– un mare avantaj pentru doamne mai ales ;
  • Televizor cu ecran plat – desi oricum nu l-am folosit prea des
  • Vremea fiind racoroasa, noi am cerut o paturica – ne-au adus una bleu subtire, foarte frumoasa si curata
  • Usa care da spre balcon are o plasa de tantari senzationala – rezistenta, eficienta, de o calitate f buna!
  • Aceeasi usa are jos in spate un magnet – astfel cand sta deschisa si mai deschizi usa de la intrare sa nu le ia vantul pe ambele – asta mi s-a parut un detaliu genial, magnetii de tinut usa (avea la fel si la usa de la intrare)
  • Terasa sau balconul sau cum vreti sa ii ziceti – era piesa de rezistenta – foarte spatioasa, cu materiale foarte bune si cel mai importat – acoperita complet din constructie (urasc acele asa zise balcoane cu niste scanduri sau plasa din plastic…sau copertina mai modern – eu daca vreau soare merg la plaja, dar si cand vreau umbra, prefer sa stau confortabil intr-un balcon inchis). Un mic detaliu: am aflat mai tarziu ca proprietarul este constructor 🙂 asa se explica calitatea exceptionala a materialelor folosite, dar si logica intregii constructii;
  • Pe terasa era un uscator cu cleste de prins rufele plus o matura, un faras si galeata cu mop – cine stie poate aveti nevoie sa spalati ceva, astfel nu tb sa te duci sa ceri de la proprietari.
  • Tot pe terasa o chestie inedita pt mine – era un robinet la care era atasat un furtun cu care puteai sa speli terasa la nevoie – sau sa racoresti putin terasa udand gresia;
  • Terasa avea o masa si 2 scaune – din alea care imita rafia, poate nu cine stie ce calitate, dar foarte confortabile si solide
  • Parcarea in curte este foarte generoasa – probabil pt ca unii vin aici si la beach bar, nu e doar pentru cei cazati acolo;
  • Dupa cum ziceam, pana la plaja sunt 20-30m, nu am masurat exact, dar sigur sunt 2 minute de mers!
  • Pe plaja poti opta fie sa stai pe sezlong – dar in acest caz trebuie sa platesti consumatia, fie pe nisip. Atentie, chiar daca esti cazat la Niriides, acest fapt nu iti ofera nici un fel de privilegiu pt sezlongurile de pe plaja, care e tot a hotelului, deci trebuie sa platesti consumatia. Oricum, va garantez ca aici gasiti cele mai mici preturi (un fresh de portocale 3 eur, cafeaua 2 eur, o bere 3 eur)

Ca si concluzie, recomand cu mare mare drag aceasta cazare , desi va rog sa tineti cont de urmatoarele:

  • Acest studio/apartament este potrivit pentru 2 persoane, nu cred ca este ok pentru plus un copil pentru ca efectiv nu ai loc pentru un patut (pentru asta exista alte camera mai mari, dar acestea sunt a parter si eu nu sunt amatoare de partere cand e vorba de cazare)
  • In lunile de varf adica iulie si august cazarea este cam plina (chiar si fara invazia booking), asa ca cel mai bine e sa rezervati din timp, prin mail sau telefon (ca si detaliu in aceleasi luni ne-au spus proprietarii ca bate si vantul cel mai tare). In iunie vremea a fost excelenta, dar am inteles ca in septembrie e si mai bine :).

Asa ca nu mai asteptati, daca vreti un concediu frumos in septembrie, incercati cazarea la Niriides si nu uitati sa-i transmiteti lui Kostas salutari de la primii chiriasi din sezonul 2018!

 

ROAD TRIP 2017 Serbia+Bosnia+sudul Croatiei+Muntenegru

Stiu, inca nu am finalizat descrierea completa a vacantei in Samothraki din 2016, dar ma apuc de o alta vacanta de vara – mai recenta – de doar acum 1 an :). Cam in aceasta perioada anul trecut eram in febra pregatirilor pentru ceea ce urma sa fie cea mai lunga vacanta de vara pana in acel moment – 17 zile pline  intr-un road trip memorabil prin cateva zone din fosta Iugoslavie.

Continuă lectura

Ziua 5 – Escaladarea muntelui Feggari (partea II)

continuare de aici

Continuând mersul robotizat, ne mai opream să analizăm optiunile și să scrutăm orizontul…apoi am răs-citit iarăși indicațiile, părea că acele pete mai mult ciclam decât roșii, erau de fapt marcajele pentru drumul vechi – asta am dedus din informațiile printate, dar nu eram foarte siguri și nici nu știam exact cât ne va lua să mergem pe acest drum pana la cel corect. E lesne de inteles că la coborare nu am mai făcut nici o poza, eram mult prea leșinati de căldură și oboseală….

Acel drum vechi era un drum pe care nu a mai mers nimeni de foarte mulți ani, pietroaiele erau fix pe poteca, impraștiate care incotro, balăriile acopereau poteca, fiind foarte înalte. M-am mai liniștit puțin când am început să văd casele de la marginea satului Therme, of, Doamne, ce bine!!! În sfârșit, hai că mai e un pic și am ajuns. Ceasul arata 18.30, eram de aproape 12 ore pe drum,  nu mai suportam, vroiam să ajung acasă cât mai repede.

Și am continuat noi frumos drumul bolovănos și dificil…până …surpriză!!!!!! am dat de un gard cu o poarta mare, inchisă, baricadată, înaltă – părea de-a dreptul de netrecut. Cu alte cuvinte, drumul nostru era brusc blocat de o gospodărie împrejmuită solid, dacă nu ar fi fost gospodăria, am fi putut sa mergem ușor mai departe.

Mi s-au înmuiat picioarele, am zis hai sa o luăm spre stânga gardului (spre pădure, spre munte), sigur va fi o spărtura, am mers așa puțin, dar bălăriile erau prea mari, așa că ne-am întors la poartă. Prietenul meu zice să încercăm sa ocolim gardul pe partea dreaptă (spre oraș adică), dar eu am protestat: m-am așezat lângă poartă și am zis că nu mai merg nicăieri, ca prefer să dorm aici decăt să mai fac un pas. El zicea că nu avem încotro și că trebuie să ocolim cumva gardul, eu ziceam că nu mai pot să merg deloc, m-a bușit plânsul. Atunci am vazut că din cauza zgomotelor produse de noi, au venit să ne latre niște câini, bine că erau după poartă m-am gândit eu, că altfel ne-ar fi jumulit. Prietenul meu a continuat sa studieze zona, a dat târcoale la gard, dar fără succes. Atunci eu am intrat pe sistemul meu de auto-SALVARE – se mai numeste si ”instinct de conservare” (care efectiv m-a salvat de cateva ori în viață) și am zis că eu voi urla, poate cineva mă aude (de fapt prima idee era să deschid poarta și să trec prin gospodărie, aruncându-mă spre căței, indiferent dacă ieșeam vie din confruntarea asta, dar lătratul lor fioros m-a oprit), așa că urlam mai întâi timid, apoi cu toți plămânii ”help!”, ”hei!”, ”hello”…și nici măcar nu conta ce anume strigam, era suficient că mă făceam auzită, instinctul meu spunea că trebuie să mă ajute cineva. Dupa vreo 10 minute de urlat insistent, când renunțasem deja la idee, in spatele porții zarim un om…nu, stai așa nu era un om, era OMUL pe care îl așteptam!!! Salvatorul!! Vine agale, fără nici o grabă, ne-a fluturat cu mâna în semn că ne aude, nu mai trebuie să urlăm (eu însă am început să scot niște sunete de bucurie …abia perceptibile).

Engleza nu este de nici un folos în astfel de situații – comunicarea prin semne este mai mult decât arhi-suficientă. OMUL a deschis poarta și atunci brusc ne-am dat sema că este fix omu întâlnit dimineața la începutul traseului (când am greșit drumul și am dat peste ferma cu capre – doar că acolo nu era nici o poartă). Haleluia!!! Vasăzică, începutul și sfârșitul acestui traseu se leaga de același om – grecul nostru salvator!!! Eram mai mult decât extaziată, i-aș fi sărit omului în brațe, îi repetam intruna în engleză ”you are our savior” (nu eram sigură că înțelege, da cine știe) și am zis non-stop ”thank you” timp de 3 minute. El ne-a ”întrebat” prin semne de ce nu am deshis poarta, apoi ne-a spus că el a dormit (tot prin semne) și nu ne-a auzit urland, noi zicem ”dogs” arătând la cățeii care lătrau ușor din spatele stăpânului, iar el dă a lehamite din mână și zice ”small dog, no problem” (eh, nu erau chiar așa de mici).

Am traversat toți trei curtea plus cei doi căței agitați și am ajuns fix la casa aia de unde ieșise omu dimineața să ne îndrume către ”antena”. Fix aici ne-a arătat că mai facem doi pași și începe orașul Therme…eram salvați! (noi credeam ca trebuie sa ocolim fix pe unde am venit dimineața adica plus 30 min, dar omul ne-a arătat scurtătura – aceasta era de fapt traseul vechi spre Marmara).

Și în acest moment de adio (noi îi mulțumim neîncetat, iar el zice ”no problem”) intervine acel super moment savuros pe care nu-l voi uita niciodată: se uită omu la noi, duce degetul sub bărbie pocnind ușor sub gușă (gestul inconfundabil de ”hai la una mica”), ne spune ”come drink with me! No?” Am rămas fără cuvinte și doar oboseala ne-a împiedicat să răspundem pozitiv la această invitație. Eram impresionată de omul nostru (ce trist, nici măcar nu îi cunoaștem numele), ne-a văzut prima data, ne-a și „salvat”, iar acum ne invită la el în casă la un pahar. I-am mulțumit prin semne și prin cuvinte în câteva limbi, inclusiv greaca :), apoi am traversat drumul…către civilizație (la doi pași se vedea o cazare Agnanti Rooms pe care o identificasem în plimbările noastre), către sătucul nostru, către cazare.

Dar înainte de a merge spre cazare, ne-am prăbușit chiar pe marginea drumului, ne-am scos bocancii și am stat puțin să ne odihnim, mulțumind divinității că am ajuns teferi la bază dupa o zi lungă de 12 ore prin arșiță – era 19.10. Apoi am ajuns la cazare unde doamna ne-a intrebat ca in fiecare zi „ce am facut azi”, i-am arătat muntele, ea a fost surprinsă „so hot, you – mountain” și mai tarziu am aflat că in acea zi toridă de vară au fost plus 38 de grade, cam așa se explica oboseala noastră atroce, recunosc nu am mai escaladat munți pe o astfel de caniculă niciodată in viață…

După un duș răcoritor și un rând de haine curate, ne-am târât picioarele la cel mai apropiat local – nu veți ghici în vecii vecilor cum se numește :)….Terasa To Feggari!!! Escaladarea trebuia marcată la terasa cu acelasi nume (nu a fost intenționată alegerea, doar providența și-a spus cuvantul!) Acolo ne-am conversat cu proprietara vorbăreață (o armeancă căsătorită cu un grec) despre munte, despre Grecia , care ne-a servit pește la grătar ”lifrini” (2 bucăți la 8 eur), o salată grecească (5 eur), iar apoi un desert delicios din partea casei…totul udat cu berea noastră bine-meritată după acel ”traseu către lună” – muntele Feggari cu al său vârf Marmara!

 

 

Samothraki (Ziua 4) – cascadele râului Fonias și capitala Chora

Samothraki (Ziua 4) – cascadele râului Fonias și capitala Chora

Ziua 4 (21 iunie) – astăzi este ziua cu cascadele corecte hahaha, adică cascadele de-a lungul râului Fonias (in traducere fonias=ucigator, probabil exista și o astfel de personalitate a râului pe timp de abundență a apelor, dar cu siguranță nu în luna iunie când am vizitat noi insula).

De data asta, am urmat instrucțiunile corecte, amuzându-ne cum puteam să mergem pe un traseu complet diferit cu aceste instrucțiuni. De data asta totul se lega de minune, pornind de la parcarea mare cu un panou despre cascade și despre râul Fonias, dar și de-a lungul râului – un râu in adevaratul sens al cuvântului, pe alocuri avea o lâțime destul de mare, cu o apă cristalină și o grămadă de bolovani pe fundul apei.
Continuă lectura