Ziua 5 – Escaladarea muntelui Feggari (partea I)

Ziua 5 – Escaladarea muntelui Feggari (partea I)

Ziua 5 (22 iunie) – astăzi e ziua de intensitate maximă, ziua cu traseul către vârful Marmara situat la 1611 m altitudine. Pare un fleac, nu? 1611 m nu reprezintă cine știe ce înălțime, dar credeți-mă când pleci de la nivelul mării orice centimetru în plus contează :). Bine că ne-am informat din timp, deci știam oarecum ce ne așteaptă, dar și acest munte, de fapt ca orice traseu pe munte, are surprizele sale.
Continuă lectura

Reclame
Samothraki (Ziua 3) – Gria Vathras, Plaja Kipos si Taverna Keryades

Samothraki (Ziua 3) – Gria Vathras, Plaja Kipos si Taverna Keryades

Cascadele Gria Vathras

Pentru ca șederea pe insulă ne-a fost scurtata cu o zi, a trebuit sa revizuim putin planul, asa ca astazi (20 iunie) am zis sa o luam usor spre cascadele geniale si atat de mult laudate de pe insula – cele ale ralului Fonias. Ne-a mirat ca in imediata apropiere a cazarii noastre am observat un indicator catre “Gria Vathras” ceea ce stiam noi ca reprezinta cascadele vizate („vathra” de la faptul ca raurile de munte formeaza niste cavitati – un fel de „vedre” – bazine/piscine in care se strange apa de pe munte si unde se pot face bai ), deci erau destul de aproape! Wau, asta chiar era veste buna după sincope de tot felul.
Continuă lectura

Andaluzia de la A la Z – plan de vacanță decembrie 2015

Andaluzia de la A la Z – plan de vacanță decembrie 2015

Am mai spus cu alte ocazii că în sezonul rece mi se pare cel mai mare dezmăț de pe pământ să vizitez locuri calde în timp ce oamenii rămași în București tremură de frig. Așa și în 2015 ne-am dorit o vacanță ”la căldurică” cum am numit-o noi cu ocazia celor două zile libere cumulate (primul an cînd era liber și pe 30 noiembrie), iar pentru ca ne-am trezit prea târziu, ne uitam la câteva opțiuni mai ușor accesibile, adică prin Europa.

Am studiat temperaturile orașelor sud-europene și după câteva ezitări cu excursia în Maroc, ne-am decis să mergem în Spania – în Andaluzia mai exact (apropo, o altă provocare a excursiilor în doi e și să identifici un loc unde nici unul nu a mai fost, așa încât vacanța să fie inedita pentru ambii), aceasta fiind zona unde ne-am fi bucurat amândoi de ceva nou și de vreme caldă (așa speram noi).
Continuă lectura

Piatra Craiului in culorile toamnei

Piatra Craiului in culorile toamnei

Se spune ca Muntii Piatra Craiului sunt cei mai frumosi munti din Romania, iar accesul catre aceasta zona poate reprezenta oricand o evadare benefica si energizanta.

Cum prognoza meteo se anunta frumoasa pentru weekendul 14-15 octombrie, am format o gasca de patru persoane si ne-am decis sa mergem in Piatra Craiului sa admiram culorile frumoase ale toamnei, sa testam un traseu usurel si sa vizitam satele Magura si Pestera (despre ambele am auzit cateva lucruri bune, asa ca se impunea o vizita de verificare).
Continuă lectura

Bălăceala in Mediterana la început de octombrie (Amalfi ziua 4)

Bălăceala in Mediterana la început de octombrie (Amalfi ziua 4)

Mi-aduc aminte și acum cu nostalgie de acea dimineață leneșă petrecută la hotel Europa din Minori, o trezire fără repere de timp foarte exacte, urmată de un mic dejun variat și foarte bun, apoi împachetarea bagajelor și plecarea către următoarea destinație – Napoli. Am analizat toate variantele și după ce cu o zi înainte am petrecut aproape 3 ore doar în trafic din cauza specificului zonei de coastă amalfitană (șosele înguste, mașini multe, autocarele blocau traficul uneori timp de 20-30 minute până își făceau drum printre mașinile de pe șosea), am decis să ocolim coasta și chiar dacă nu ne convenea ca peisaj, să o luam spre Napoli prin Salerno. Astfel, urma sa luăm bus-ul spre Salerno, iar de acolo un tren regional (un feld epersonal) spre Napoli la un preț mai mult decât rezonabil.

Continuă lectura

Vama Veche pe Îndelete

Vama Veche pe Îndelete

După ce Vama Veche nu a mai fost ce era odinioară, vizitele in această locație atât de căutată in perioadele mele zbuciumate, s-au rărit și ele…astfel că de la frecvența neobișnuită de 5 ori pe sezon în 2013, am ajuns la o singură vizită în ultimii 2 ani. În acest weekend de mijloc de septembrie vremea se anunța deosebit de călduroasă, așa că se impunea o relaxare ca pe vremuri în Vama Veche  – eram sigură ca nu vor fi chiar atât de mulți turiști precum se obișnuiește in plin sezon, iar noi doi ne vom oferi o mini-vacanță de final de sezon. Numai ca probabil și alți vreo 200 de vamaioți și invitații acestora au gândit la fel, deci ne-am trezit cu o Vamă semi-plină (asta e cel puțin senzația mea), chiar dacă mă așteptam la o prezență rarisima pe plaja.
Continuă lectura

7 zile-n Samothraki – o vacanță cu de toate (ziua 1)

7 zile-n Samothraki – o vacanță cu de toate (ziua 1)

Am tot amânat scrierea acestor impresii și nici nu ne-am dat seama ca a trecut mai bine de un an de la această aventură. Și chiar dacă și vara asta și-a închis programul de vizitare, cu nostalgia acelei veri din Samothraki, o să scriu in continuare cît se poate de detaliat (în articole separate) cum a fost pentru cuplul nostru vacanța pe această insulă deocamdată mai puțin cunoscută românilor. Continuă lectura

Raze de soare și fluxuri energetice la Machu Picchu

Raze de soare și fluxuri energetice la Machu Picchu

De trei ani visam să ajung în Peru și pâna la urmă chiar s-a întâmplat, dar nu oricum și nu oricând, ci exact în momentul în care a trebuit să se întâmple, pentru că de la acea expediție încoace mă tot gândesc la coincidențe, la oamenii pe care i-am întâlnit, la aspectele spirituale și la conexiuni dincolo de realitățile noastre palpabile… Asta pentru că Peru nu a însemnat o oarecare destinație turistică bifată, ci o experiență deosebită cu o enormă încărcătura emoțională atât înainte de plecare, dar mai ales la întoarcere prin experimentarea unui torent inedit de trăiri și întâmplări superbe.

Continuă lectura

ROAD TRIP 2017 Serbia+Bosnia+sudul Croatiei+Muntenegru

Stiu, inca nu am finalizat descrierea completa a vacantei in Samothraki din 2016, dar ma apuc de o alta vacanta de vara – mai recenta – de doar acum 1 an :). Cam in aceasta perioada anul trecut eram in febra pregatirilor pentru ceea ce urma sa fie cea mai lunga vacanta de vara pana in acel moment – 17 zile pline  intr-un road trip memorabil prin cateva zone din fosta Iugoslavie.

Continuă lectura

Ziua 5 – Escaladarea muntelui Feggari (partea II)

continuare de aici

Continuând mersul robotizat, ne mai opream să analizăm optiunile și să scrutăm orizontul…apoi am răs-citit iarăși indicațiile, părea că acele pete mai mult ciclam decât roșii, erau de fapt marcajele pentru drumul vechi – asta am dedus din informațiile printate, dar nu eram foarte siguri și nici nu știam exact cât ne va lua să mergem pe acest drum pana la cel corect. E lesne de inteles că la coborare nu am mai făcut nici o poza, eram mult prea leșinati de căldură și oboseală….

Acel drum vechi era un drum pe care nu a mai mers nimeni de foarte mulți ani, pietroaiele erau fix pe poteca, impraștiate care incotro, balăriile acopereau poteca, fiind foarte înalte. M-am mai liniștit puțin când am început să văd casele de la marginea satului Therme, of, Doamne, ce bine!!! În sfârșit, hai că mai e un pic și am ajuns. Ceasul arata 18.30, eram de aproape 12 ore pe drum,  nu mai suportam, vroiam să ajung acasă cât mai repede.

Și am continuat noi frumos drumul bolovănos și dificil…până …surpriză!!!!!! am dat de un gard cu o poarta mare, inchisă, baricadată, înaltă – părea de-a dreptul de netrecut. Cu alte cuvinte, drumul nostru era brusc blocat de o gospodărie împrejmuită solid, dacă nu ar fi fost gospodăria, am fi putut sa mergem ușor mai departe.

Mi s-au înmuiat picioarele, am zis hai sa o luăm spre stânga gardului (spre pădure, spre munte), sigur va fi o spărtura, am mers așa puțin, dar bălăriile erau prea mari, așa că ne-am întors la poartă. Prietenul meu zice să încercăm sa ocolim gardul pe partea dreaptă (spre oraș adică), dar eu am protestat: m-am așezat lângă poartă și am zis că nu mai merg nicăieri, ca prefer să dorm aici decăt să mai fac un pas. El zicea că nu avem încotro și că trebuie să ocolim cumva gardul, eu ziceam că nu mai pot să merg deloc, m-a bușit plânsul. Atunci am vazut că din cauza zgomotelor produse de noi, au venit să ne latre niște câini, bine că erau după poartă m-am gândit eu, că altfel ne-ar fi jumulit. Prietenul meu a continuat sa studieze zona, a dat târcoale la gard, dar fără succes. Atunci eu am intrat pe sistemul meu de auto-SALVARE – se mai numeste si ”instinct de conservare” (care efectiv m-a salvat de cateva ori în viață) și am zis că eu voi urla, poate cineva mă aude (de fapt prima idee era să deschid poarta și să trec prin gospodărie, aruncându-mă spre căței, indiferent dacă ieșeam vie din confruntarea asta, dar lătratul lor fioros m-a oprit), așa că urlam mai întâi timid, apoi cu toți plămânii ”help!”, ”hei!”, ”hello”…și nici măcar nu conta ce anume strigam, era suficient că mă făceam auzită, instinctul meu spunea că trebuie să mă ajute cineva. Dupa vreo 10 minute de urlat insistent, când renunțasem deja la idee, in spatele porții zarim un om…nu, stai așa nu era un om, era OMUL pe care îl așteptam!!! Salvatorul!! Vine agale, fără nici o grabă, ne-a fluturat cu mâna în semn că ne aude, nu mai trebuie să urlăm (eu însă am început să scot niște sunete de bucurie …abia perceptibile).

Engleza nu este de nici un folos în astfel de situații – comunicarea prin semne este mai mult decât arhi-suficientă. OMUL a deschis poarta și atunci brusc ne-am dat sema că este fix omu întâlnit dimineața la începutul traseului (când am greșit drumul și am dat peste ferma cu capre – doar că acolo nu era nici o poartă). Haleluia!!! Vasăzică, începutul și sfârșitul acestui traseu se leaga de același om – grecul nostru salvator!!! Eram mai mult decât extaziată, i-aș fi sărit omului în brațe, îi repetam intruna în engleză ”you are our savior” (nu eram sigură că înțelege, da cine știe) și am zis non-stop ”thank you” timp de 3 minute. El ne-a ”întrebat” prin semne de ce nu am deshis poarta, apoi ne-a spus că el a dormit (tot prin semne) și nu ne-a auzit urland, noi zicem ”dogs” arătând la cățeii care lătrau ușor din spatele stăpânului, iar el dă a lehamite din mână și zice ”small dog, no problem” (eh, nu erau chiar așa de mici).

Am traversat toți trei curtea plus cei doi căței agitați și am ajuns fix la casa aia de unde ieșise omu dimineața să ne îndrume către ”antena”. Fix aici ne-a arătat că mai facem doi pași și începe orașul Therme…eram salvați! (noi credeam ca trebuie sa ocolim fix pe unde am venit dimineața adica plus 30 min, dar omul ne-a arătat scurtătura – aceasta era de fapt traseul vechi spre Marmara).

Și în acest moment de adio (noi îi mulțumim neîncetat, iar el zice ”no problem”) intervine acel super moment savuros pe care nu-l voi uita niciodată: se uită omu la noi, duce degetul sub bărbie pocnind ușor sub gușă (gestul inconfundabil de ”hai la una mica”), ne spune ”come drink with me! No?” Am rămas fără cuvinte și doar oboseala ne-a împiedicat să răspundem pozitiv la această invitație. Eram impresionată de omul nostru (ce trist, nici măcar nu îi cunoaștem numele), ne-a văzut prima data, ne-a și „salvat”, iar acum ne invită la el în casă la un pahar. I-am mulțumit prin semne și prin cuvinte în câteva limbi, inclusiv greaca :), apoi am traversat drumul…către civilizație (la doi pași se vedea o cazare Agnanti Rooms pe care o identificasem în plimbările noastre), către sătucul nostru, către cazare.

Dar înainte de a merge spre cazare, ne-am prăbușit chiar pe marginea drumului, ne-am scos bocancii și am stat puțin să ne odihnim, mulțumind divinității că am ajuns teferi la bază dupa o zi lungă de 12 ore prin arșiță – era 19.10. Apoi am ajuns la cazare unde doamna ne-a intrebat ca in fiecare zi „ce am facut azi”, i-am arătat muntele, ea a fost surprinsă „so hot, you – mountain” și mai tarziu am aflat că in acea zi toridă de vară au fost plus 38 de grade, cam așa se explica oboseala noastră atroce, recunosc nu am mai escaladat munți pe o astfel de caniculă niciodată in viață…

După un duș răcoritor și un rând de haine curate, ne-am târât picioarele la cel mai apropiat local – nu veți ghici în vecii vecilor cum se numește :)….Terasa To Feggari!!! Escaladarea trebuia marcată la terasa cu acelasi nume (nu a fost intenționată alegerea, doar providența și-a spus cuvantul!) Acolo ne-am conversat cu proprietara vorbăreață (o armeancă căsătorită cu un grec) despre munte, despre Grecia , care ne-a servit pește la grătar ”lifrini” (2 bucăți la 8 eur), o salată grecească (5 eur), iar apoi un desert delicios din partea casei…totul udat cu berea noastră bine-meritată după acel ”traseu către lună” – muntele Feggari cu al său vârf Marmara!

 

 

Samothraki (Ziua 4) – cascadele râului Fonias și capitala Chora

Samothraki (Ziua 4) – cascadele râului Fonias și capitala Chora

Ziua 4 (21 iunie) – astăzi este ziua cu cascadele corecte hahaha, adică cascadele de-a lungul râului Fonias (in traducere fonias=ucigator, probabil exista și o astfel de personalitate a râului pe timp de abundență a apelor, dar cu siguranță nu în luna iunie când am vizitat noi insula).

De data asta, am urmat instrucțiunile corecte, amuzându-ne cum puteam să mergem pe un traseu complet diferit cu aceste instrucțiuni. De data asta totul se lega de minune, pornind de la parcarea mare cu un panou despre cascade și despre râul Fonias, dar și de-a lungul râului – un râu in adevaratul sens al cuvântului, pe alocuri avea o lâțime destul de mare, cu o apă cristalină și o grămadă de bolovani pe fundul apei.
Continuă lectura

Vacanța Samothraki ziua 2 (de tranzit): plimbare prin Alexandropoulis și seara transfer pe insulă

Vacanța Samothraki ziua 2 (de tranzit): plimbare prin Alexandropoulis și seara transfer pe insulă

In a doua zi oficiala de vacanta (19 iunie) – ne-am trezit in voie (desi nu in locul planificat), am luat micul dejun in camera din merindele aduse de acasa, dupa care am savurat un espresso pe terasa hotelului. Era cald, era bine, ne bucuram de vacanta. Imediat dupa micul dejun ne-am dus in port sa ne cumparam bilete pentru ferry-boat (apropo, ne-am felicitat ca nu am platit biletele in avans, asa cum recomandau toti pe site-urile unde m-am documentat despre Samothraki si astfel am evitat o gaura in buget), iar aceste costuri nu sunt deloc mici, in total biletele dus-intors au fost 176 eur (58 eur masina + 15 eur de pers / sens).
Continuă lectura